Rãsplãtacul Suprem şi politica paşilor mãrunţi

Premierul Victor Ponta e cuprins de frenezia de primãvarã-varã a numirilor pe bandã rulantã, de secretari de stat, şefi de Agenţii, şefi în ministere. Ponta este Rãsplãtacul Suprem, care se teme cã nu avea vreme sã înlocuiascã eşaloanele din ministere pânã la campania din aceastã toamnã, pentru cã pânã la alegerilor locale în niciun caz nu va reuşi. Este şi greu sã înlocuieşti în câteva sãptãmâni de campanie electoralã o întreagã armatã de aplaudaci PDL care şi-a luat tainul cu vârf şi îndesat şi într-un fel mai face şi haz de necaz cã dureazã atât de mult schimbarea. Numai câte hârtii şi ordine are de semnat şi de completat Victor Ponta şi armata sa de slujbaşi. Trebuie gãsite repede numele care sã corespundã postului, pentru cã e prea „din scurt” sã fie create posturile pentru clientelã. De destule ori, premierul a dat şi chix cu numirile şi, uneori, a fost nevoie sã le înlocuiascã la douã zile dupã ce îi fãcuse service-ul unui minister sau altuia.

Ministerul Educaţiei este şi acum şchiop, când trebuie organizat examenul de bacalaureat şi presiunea va fi extrem de mare pe umerii interimarului. Sau poate cã va fi mult mai simplu şi interimarul nu va avea ce pierde, nefiind ministru plin, ci doar o simplã sârmã care leagã scândura de la gard, sã nu pice, sã iasã curcile în zarzavaturi.

Dupã ce semneazã şi ştampileazã, Victor o ia de la capãt şi mai cautã în IPad alt nume de pesedist care meritã sã-i ia locul unui pedelist înfocat. Şi Slavã Domnului cã sunt şi pesedişti înfocaţi sau mãcar fani ai Puterii, indiferent de cine e reprezentatã Puterea. Domnul de la Inspectoratul de Stat în Construcţii a zburat de pe post pentru cã a vrut sã arate cine e cu PSD şi nu şi-a fãcut datoria în procesul în care este judecat fostul premier Adrian Nãstase, respectiv „Trofeul calitãţii”. Ori mulţi analişti de ocazie au aruncat pe piaţã şi varianta cã Victor Ponta a fost împins un pic spre preluarea guvernãrii în acest moment şi pentru a-i mai îndulci pe magistraţii care îl judecã pe Adrian Nãstase, cel care îl tot creşte de mic pe Victor Ponta şi l-a lansat pe acesta din urmã în politica mare şi l-a învãţat uşile de la ministere şi de la Guvern. Ori Victor Ponta a tãiat din start elanul celor care se pregãteau sã anunţe primul blat al Guvernului cu Justiţia. Ori premierul nu îşi permite sã facã vreun mare pas greşit pânã la alegeri. Sau dacã face, îşi permite doar o politicã a paşilor mãrunţi şi deseori greşiţi. Îşi permite  încã  sã  admitã  cã a greşit şi sã rectifice greşeala, uneori cu altã  greşealã.

Oricum, din punct de vedere economic, România lasã senzaţia cã pedaleazã în gol în aşteptarea fie a opririi complete, fie a relansãrii. Povestea legatã de relansarea economicã anul acesta pare mai degrabã ceva de domeniul SF, având în vedere cã prin politica paşilor mãrunţi şi din când în când greşiţi, Guvernul îşi rânduieşte treburile şi îşi conservã imaginea pentru cele douã rânduri de alegeri prin care trebuie sã treacã şi pe care evident şi le-a propus sã le câştige, însã din postura partidelor aflate la Putere şi nu în Opoziţie. Ori este în interesul lui Victor Ponta şi a aliaţilor sãi sã se erodeze cât mai puţin la guvernare pânã se va trece de alegerile din toamnã. Apoi, Dumnezeu cu mila. Interesant este cã în memorandumul cu FMI, Guvernul actual a pãstrat creşterea de 5% a preţului la energie electricã, creştere propusã şi în memorandumul anterior. Politica paşilor mãrunţi şi deseori greşiţi trebuie sã ţinã guvernul şi ţara pe linia de plutire pânã în aceastã toamnã când se prognozeazã dispariţia PDL de pe scena politicã. Cel puţin Crin Antonescu viseazã la asta şi, ulterior, la drumul liber cãtre Cotroceni. Este posibil ca lui Crin Antonescu sã i se pregãteascã o micã surprinzã: bararea drumului cãtre Cotroceni. Victor Ponta şi mai ales Felix sunt capabili de orice, dacã sunt în stare de pe fundul prãpastiei sã reîntregeascã salariile şi sã se joace de-a mãsurile economice concrete. Majoritatea încep cu anul 2013. Întâmplãtor sau nu. Politica paşilor mãrunţi şi deseori greşiţi s-ar putea sã îi ducã cel puţin pe uselişti pe drumul pierzaniei, cel puţin în sondaje. Cãci România nu mai are nimic de pierdut Ce sã mai aibã de pierdut domnul Lãzãrescu?

Tags: ,

About autor