Bicicleta fãrã lanţ a USL

Useliştii lasã impresia cã nu au nici cap nici coadã. Este balaurul din opoziţie, însã are douã capete. Sau douã capete şi un sfert, dacã ţinem seama şi de conservatori, dacã or ţine seama de ei liberalii şi social-democraţii. Întrebarea care se pune este care cap din cele douã şi un sfert ale USL gândeşte? Sau care gândeşte primul? O gândi toate simultan? Or avea vreme sã se sincronizeze, dincolo de orgolii, interese proprii de partid sau diferenţe doctrinare?

   Cine din popor stã sã caşte gura la balaurul cu douã capete şi un sfert, când acesta pare în mod paradoxal cã nu are obiectul muncii, cu toate cã şade de ceva vreme pe bãncile opoziţiei. Teoretic, ar fi trebuit sã joace guvernul pe degete şi sã scoatã flãcãri pe mãcar douã din cele douã capete şi un sfert. Nu este nici pe departe aşa. Ultima gãselniţã a USL este aceea de a-l aduce pe Traian Bãsescu în faţa poporului, cu orice preţ, sã vadã şi Bãsescu faptul cã poporul nu-l mai iubeşte. ªtie şi Bãsescu cã poporul nu-l mai iubeşte sau s-a supãrat puţin pe el. Poate din aceastã cauzã s-a apucat sã îşi înjunghie propriul partid – pentru a demonstra cã este imparţial sau pentru a ascunde viitoarea sa înhãmare şi dedicare totalã partidului care l-a adus la putere şi partidului care i-a trimis fãtuca în Parlamentul Euorpean. Poate fi şi aceasta o strategie. Doar mintea odihnitã a marinarului poate sã cloceasca tot felul de strategii politice, mai ales cã în materie de politicã internã, economic vorbind, lucrurile sunt dictate de alte organisme internaţionale, UE, Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondialã sau Gold Corporation sau alte multinaţionale sau companii foarte puternice.

   În ceea ce priveşte politica externã, e puţin spus cã România e la pãmânt, având în vedere cã oriunde te-ai duce în lume ruşinea de a fi român este trãitã de oricine. Poate numai dacã a trecut suficient de mult timp şi românul respectiv a fost asimilat de o comunitate civilizatã, eventual a primit şi cetãţenia respectivã. Sau poate are o meserie respectatã în lumea civilizatã şi este acceptat mai repede decât românii obişnuiţi.

   Revenind la ce face Bãsescu pentru ţarã şi la ce face pentru partid, ajungem în punctul în care acesta în mod paradoxal pare cã nici nu îl intereseazã ce cloceşte opoziţia, fiind preocupat de rãzboiul cu PDL. Sau poate cã rãzboiul cu PDL este doar o acoperire pentru încercarea sa de a dezbina infantila opoziţie.

   Ce-i mai trebuie opozantului tichie de mãrgãritar şi referendumul pentru suspendarea preşedintelui, când nu are cine ştie ce şanse de a trece prin parlament proiectul de aducere a lui Bãsescu la judecata popularã? Mizeazã cele douã capete şi un sfert din USL pe trãdarea vreunui partid aflat la guvernare? Le-o promite Crin şi Victor trãdãtorilor o viaţã lipsitã de dosare penale şi mult belşug când USL o ajunge la putere?

   Cert este cã USL pare cã nu îşi gãseşte coerenţa şi cadenţa unei formaţiuni politice care se pregãteşte sã câştige puncte în opoziţie, în loc sã le piardã, în urma concursurilor fãrã mizã pe care le organizeazã şi în care solicitã implicarea parlamentului, a preşedintelui şi nu în ultimul rând a poporului. Poate cã poporul e plictisit de jocuri fãrã mizã. Abia e adus la urne, dar sã mai joace ţurca pe maidanul suspendãrii preşedintelui! Bãsescu nu are cum sã nu profite de lipsa de strategie şi de maturitate a celor douã capete şi un sfert ale opoziţiei. Mai are şi DNA-ul la dispoziţie, bugetul ţãrii şi alte pârghii. E posibil orice pentru ca opoziţia sã îşi continue cursa “furibundã” pe bicicleta fãrã lanţ.

About autor